Când eram tânără, în liceu, visam rime.
Mă trezeam noaptea cu idei și aveam mereu un pix și o foaie lângă pat.
Le scriam cu ochii închiși, dar cu sufletul deschis.
De Ziua Îndrăgostiților și de 8 Martie, băieții îmi dădeau bani să compun rime pentru iubitele lor.
Era prima dată când simțeam că „ceva ce creez” aduce bucurie și are valoare.
Apoi am crescut.
Am ajuns în UK. S-au întâmplat multe.
Și când s-a născut primul meu nepot, m-am trezit din nou scriind.
De data asta… conștient. În ritmul vieții. În ritmul meu.
Rimele mele nu sunt doar despre iubire.
Sunt despre oameni, familie, prieteni, dor, oboseală, putere, mame, bărbați, zile cu soare și nopți fără somn.
Motivul principal pentru care am decis în 2025 să le public?
Isidor.
Vreau ca într-o zi, când va citi aceste rânduri, să zâmbească și să spună:
„Astea le-a trăit, le-a simțit și le-a scris mama mea.”
📖 Mai jos este una dintre ele – prima pe care am ales să o împărtășesc aici.
Restul vor apărea într-o pagină separată, dedicată doar rimei, sufletului și poeziei.
Bine ai venit în colțul meu de vers.
Rime by Adina