Când eram în liceu, visam rime.
Le visam la propriu. Mă trezeam din somn și aveam mereu un pix și o foaie lângă pat.
Scriam repede, de teamă să nu le uit.
Abia așteptam zilele de Valentine’s Day sau 8 Martie – băieții din clasă îmi dădeau bani să le scriu poezii pentru iubitele lor. Era modul meu de a-mi exprima creativitatea.
Timpul a trecut, am crescut, dar rimele nu m-au părăsit.
După ce m-am mutat în UK, au reapărut. Nu în somn, ci conștient.
Simțeam lucruri, trăiam emoții și le scriam.
Când s-a născut Isidor, am simțit că trebuie să continui.
Pentru mine. Pentru el. Pentru toate mamele.
Vreau ca într-o zi să citească și să spună:
„Astea le-a trăit, gândit și scris mama mea.”
🎙️ Primele mele rime pe blog:
Pe la 3 de dimineață…
Pe la 3 de dimineață
Cum dormeam eu liniștită
Simt o mână mică, caldă
Văd o față rotunjită
Băiețelul meu iubit
Era treaz și plin de viață
Cu chef mare de vorbit
Și văzut ce e prin casă
După ce a constatat
Că „Blănosul” încă doarme
A plecat și s-a culcat
Dar parcă îi era foame
I-am făcut rapid un lapte
Și așa s-a liniștit
Rămânând mămica trează
Și pe „Minus” la dormit
Pe la 5 m-a luat și Somnul
Liniștită m-am culcat
N-a ținut prea mult Magia
Că la 6 – POC în pat
O fățucă zâmbitoare
Pus pe joacă și iubit
M-a trezit și gata somnul:
„Bună mamy, am venit!”
📝 În curând, toate rimele mele vor avea o pagină separată dedicată, unde le vei putea citi pe toate.
Până atunci, dacă vrei să citești mai multe sau să-mi spui că te-ai regăsit în vreuna…
Scrie-mi. Îmi va face inima să zâmbească.
Cu suflet,
Adina